Traducere de Octavian Cocoş
Cum porumbelul alb în noapte-ascuns
Se-avântă în zbor spre-aprinsul răsărit,
Şi nicio pană nu i-a tresărit,
Sufletul tău, la fel, se duce-n sus,
Unde-i iubire, linişte, frumos;
Şi unde duhuri bune se-nvelesc
În nimb de raze ce din stele cresc,
Gustând răsplata celui virtuos.
Acolo tu vei fi nemuritor
Şi vei cânta, încât şi ceru' înalt
Va fi vrăjit, iar când îţi va fi dor,
De Cel Atotputernic, printr-un salt,
Te duci la El – Ah, nu-i încântător?
Cum să te ia tristeţea cu asalt?
vezi mai multe poezii de: John Keats
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.